Posts Tagged ‘femeia’

femeia, altfel

Posted: 12 iunie 2007 in Kill me, thrill me
Etichete:

Diferita de tot ce exista pe fata pamantului, mereu in competitie cu celelalte… Vas de portelan, cum a caracterizat-o Zorbas, vas de portelan din care respira culorile lumii. Capabila sa-ti insire zeci de nuante pe care numai ea le distinge si mereu surprinsa de ochiul nostru grosier si neformat. Indiferent cum arata, se vede undeva intr-o oglinda a sufletului ei drept intruchiparea zeitei Afrodita. Din cauza asta are nevoie sa-i spunem cat mai des cat e de frumoasa. Calda, mereu indragostita in secret de o imagine ce-i bantuie gandurile ca o fantasma sau de barbatul de langa ea in cazul in care exista. Daca l-ar trada, s-ar trada pe ea insasi.
Uneori nesigura, alteori foarte sigura pe ea, isi ascunde slabiciunile inauntru si a invatat sa para un zid de netrecut. Egala cu barbatul, tanjeste dupa iubirea lui neconditionata. Dar rareori o spune si rareori o recunoaste. Vrea sa fie privita si admirata si recunoscuta ca o valoare in sine chiar atunci cand nu are nimic de impartit.
Stapana lumii caci ea concepe viata, mandra de abilitatea ei singulara de a purta si modela viata inainte de a se naste, se induioseaza cand vede un copil si-si doreste in sinea ei sa aiba alaturi o zgatie de om cu toate ca asta i-ar scadea competitivitatea pe plan profesional.
Indrazneata si timida in acelasi cadru, cucereste pas cu pas si nu vrea sa renunte decat cu inima franta la ce-a obtinut. I-e teama sa se indragosteasca dar cand o face, se arunca cu pasiune, cu toata fiinta ei ca intr-un vartej ca sa ajunga la esente. Si sufera cand e ranita si poarta in inima ei toate frunzele care au acoperit ranile trecutului.
Gata sa se indragosteasca iremediabil de El, acea imagine latenta ca o fantasma, dar capabila sa gaseasca cele mai lumesti motive pentru care „nu e momentul s-o faca” atunci cand nu simte clickul. Speriata, se arunca in bratele oricui mai acatarii atunci cand simte ca singuratatea o impresoara prea tare si uneori se mai si dezmeticeste si revine la vechea stare.
Foloseste ore intregi din zi ca sa se transforme, sa-si scoata in evidenta frumusetea, nu doar pentru a cuceri o privire a cuiva care poate nici n-o intereseaza ci mai ales pentru a-si hrani zeita ce locuieste in spiritul ei.
Senina, iti sugereaza ca n-ai facut bine dar niciodata nu-ti spune exact ce anume. Asa cum ea simte anumite stari, cum vede anumite culori, are pretentia ca barbatul ei sa le simta la fel. Si se intristeaza cand el n-o face sau nu reuseste sau nu vrea si se retrage in inima ei si se intreaba daca cumva mai e iubita.
Deloc haotica, spre deosebire de aceste cuvinte.